strainii si diferenta dintre aici si acolo

Blue moon , u saw me standing alone, without a dream in my heart, without a love of my own...Am plecat din Romania cu gandul ca voi ramane acolo unde se canta la acordeon pe strada si arta este apreciata, femei frumoase de culoare canta in restaurante de lux, barbatii au fular la gat si vara, unde sunt baruri gotice si oameni liberi. Prima destinatie a fost Franta, prima iesire a fost intr-un local micut, pe malul marii. Bere alba, fructe de mare, fete de masa de plastic... nici pic de bun gust, nici pic de lux. Oamenii mancau cu mana si aveau limuzinele parcate la iesire. Dintr-o data am prins un curaj nebunesc si o siguranta absoluta ca, peste un timp scurt voi avea si eu o limuzina.Faceam parte din lumea lor si intrasem in mare pana la genunchi, cu toate ca lumea era in geci de iarna. Prima senzatie de libertate si inca nu luasem contact cu Franta. A urmat Parisul si stiu ca as putea scrie un intreg roman despre zilele petrecute acolo dar ma rezum la primele stari : libertate, libertate, libertate. Street dance, chinezi pictand, ultimul nivel al turnului, vant, miros de flori...si imediat au aparut femeile paroase, oamenii prost imbracati, urina de la colturi, cersetorii...M-am intors dupa cateva zile acasa. La toaleta din avion barbatii facusera coada, in timp ce eu imi curatam pantofii de nisipul parizian. N-am apucat sa simt singuratatea, nici dorul de casa. Primul meu dor imens de pana atunci a fost dorul de Franta. A urmat Italia si am vazut cei mai frumosi barbati, cei pe care credeam sa-i intalnesc in Franta, am vazut cluburile in care am intrat fara probleme cu legitimatia mea de presa din Romania, dovada ca prosti exista pretutindeni. Am gasit acolo unele lucuri pe care le asteptam cand am plecat prima oara din tara si m-am gandit ca, daca voi vizita fiecare colt al lumii,voi gasi tot ce-mi trebuie,voi aduna in mine si voi fi fericita. As vrea sa va povestesc cum imi obligam prietenii sa stea cu mine ore intregi la Fontana di Trevi si ca nimeni nu intelegea de ce nu ma plictiseam, insa mi-e teama ca nici voi n-ati intelege si in plus, despre monumente puteti citi destule pe internet. Cati oameni frumosi am intalnit, cati oameni destepti, cati oameni dezinhibati, cati bogati, cati talentati... toti seci , nimeni pentru mine. Nu mi-am imaginat cand am plecat de acasa atata extravaganta si cand am ajuns inapoi in tara, cate un baiat gelat,cu o masina straina si doua carti citite incerca sa ma faca sa ma indragostesc. Oameni seci in Italia, oameni seci in Franta, sentiment de singuratate. Acasa am descoperit ca singuratatea nu vine de la faptul ca nu ai langa tine ceea ce cunosti deja, ci de la faptul ca nu gasesti niciunde ce cauti si incepi sa te intrebi daca exista sau daca esti singurul care isi doreste asa ceva. Atunci devii singur, tocmai cand e multa lume in jurul si in viata ta. O perioada m-am distrat atat de mult, incat nu-mi aminteam cum arata figura mea fara zambet, apoi am simtit acasa ,printre cei dragi, sentimentul de sec din nou si mi-am amintit de descoperirea mea : ca in fiecare tara as putea gasi ceva nou. A urmat Anglia. Acolo oamenii nu faceau gratare fara sa obtina aprobare, acolo ploua si-mi duceam viata numai inauntru. Scurte perioade departe de casa, nu va pot spune de fapt cum e sa locuiesti in strainatate, stiu doar, cum mi-au reprosat cei de aici, sa ma distrez in fiecare colt de pe pamant. Acasa pentru mine poate insemna pub-ul din Anglia dar la fel de bine barul de pe strada mea, acasa poate fi sora, parintii, prietenii dar la fel de bine un barbat de care m-as putea indragosti in Paris. Distanta nu e intre tari, ci intre noi si visul nostru. Blue moon, now I'm no longer alone, witout a dream in my heart, without a love of my own...

Diego Rivera

Am simtit nevoia sa scriu despre Diego Rivera pentru ca a fost omul cel mai important din viata si sufletul Fridei Kahlo. Daca cineva ajunge atat de departe in altcineva si transforma ceva atat de formal,precum e casnicia, intr-o legenda, atunci vorbim despre batranul gras, cu multe amante si multa faima. Diego a fost un pictor mural si cel mai mare interpret al revolutiei ruse, cum spunea despre el Trotki, dar mai presus de toate a fost sotul Fridei. Cu toate ca articolul ii este dedicat, trebuie sa va spun ca a fost un pictor mai slab decat Frida Kahlo si nici ca sot n-a fost prea grozav, inselandu-si consoarta de nenumarate ori, chiar si cu sora acesteia. Totusi Frida s-a recasatorit, cu acelasi tradator, care desi nu i-a fost fidel, i-a ramas loial pana la moarte, asa cum a promis. A fost un timp in care n-am putut accepta ideea ca Frida a putut iubi un barbat care i-a adus sufletul in aceeasi stare in care ii era trupul, impartindu-l in zeci de fragmente dureroase.
Probabil ca arta Fridei n-ar fi ajuns la noi , daca nu ar fi aparut acest geniu in viata sa...geniu nu in pictura, ci intr-ale vietii, Diego spunea ca subiectul este pentru pictor ceea ce sunt sinele pentru locomotiva. Un pictor nu poate realiza nimic fara subiect. Subiectul in destinul Fridei a fost el...elefantul cu porumbita, asa cum erau numiti, au ramas in tablourile ei, legati pentru eternitate . Cu 21 de ani mai mare si obez( repet doar pentru a va forma imaginea lui precisa) ,pictorul a avut un rol neasteptat in suprarealism, prin descoperirea si promovarea sotiei sale.
"Viata mea a fost marcata de doua accidente groaznice.In primul rand, am fost calcata de tramvai. In al doilea, l-am cunoscut pe Diego." Da,Frida,inca o data iti dau dreptate,insa nu ma pot abtine sa amintesc ca asa ti-ai intins sentimentele pana unde nu credeam ca e posibil, si asa ai pus pete de durere si iubire pe panza. Diego a spus despre tine :"Poate ca atunci n-o stiam, dar Frida devenise cea mai importanta persoana din viata mea". Incet, incet grasanul comunist a devenit o persoana importanta si pentru mine.
Sexul e ca urinatul, oamenii il iau prea in serios, a spus Rivera. Viata unui geniu care a depins de un barbat care a "urinat" cam des, asta m-a determinat sa scriu despre un om pe care nu l-am cunoscut si care ,intr-un timp, m-a dezgustat. Lui Diego ii place sa fie in centrul atentiei. A spus-o Frida si iertati-ma ca imi termin pana la urma povestea prin cuvintele ei. Cred, gandindu-ma la ei, ca devii important atunci cand incepi sa existi in cineva.

intre femei si barbati

Vreau pentru o zi sa separ femeile de barbati , doar pentru a intelege ce inseamna sa iesi la o bere, numai cu persoane de acelasi sex ca tine si sa excluzi categoric persoanele de sex opus. Intr-o zi un prieten mi-a spus ca nu putem iesi la bere pentru ca e seara baietilor, un prieten care inisista de obicei sa iesim impreuna, un prieten cu care vad filme, cu care vorbesc despre toate si despre nimic. In afara de orgoliul meu ranit, asta m-a facut sa ma gandesc ca prietenul meu se incadreaza intr-o categorie plina de prejudecati. In aceeasi seara, am iesit si eu...tot cu baietii. Mi s-a reprosat atunci ca nu sunt corecta, ca ar fi trebuit sa ies cu fetele, ca nu se cade ca o femeie sa iasa cu cinci barbati. Dar daca un barbat iese cu cinci femei? Nu vreau sa vorbesc despre asta prea mult pentru ca ma gandesc cu groaza cum barbatii care se culca cu multe femei sunt considerati modele la care aspira tot sexul masculin iar femeile care experimenteaza asa ceva sunt curve...Sa va povestesc despre iesirea mea cu barbatii, prieteni buni, vechi. Am baut bere, am vorbit despre masina mea preferata, despre relatiile lor, despre job-ul meu, despre ultimul chef. Am facut enumerarea pentru ca au fost singurele subiecte atinse. A doua zi, prietenul "tradator" m-a sunat sa-mi povesteasca seara cu baietii. Baietii mei, la fel ca baietii lui, veseli si banali, cu diferenta ca ei nu accepta fete in seara cu meci, spre exemplu. A urmat iesirea mea numai cu fete, atunci a fost un pic mai bine pentru ca am avut de discutat un subiect in plus: trauma mea in legatura cu prietenul. Trista impartire a lumii intre barbati si femei...Imi aminteste de timpurile in care barbatii isi "atingeau" sotiile pentru a se incadra in comunitate. Si femeile procedeaza la fel, se strang la cafea si barfesc si-si plang de mila. Cer atentie, apoi se plang ca se simt sufocate. Vor un barbat potent si atunci cand au, gasesc scuza potrivita pentru a deveni frigide, la fel ca vecina lor, la fel ca eroina de telenovela langa barbatul tradator. Ma intreb acum cum e posibila aceasta distanta intre barbati si femei intr-o lume plina de prostie, impartita in mod egal la ambele sexe???

relatii intre oameni sau inumanitate

Cele mai citite articole, de catre femei , sunt cele care poarta numele "Secretele unei relatii fericite" sau " 10 pasi pentru o casnicie perfecta", "Sa ne amintim de prima zi in care ne-am cunoscut". De ce nu vorbeste nimeni despre faptul ca oamenii n-au nevoie sa fie fericiti intr-o relatie, ca de multe ori prefera sa fie intr-o relatie nepotrivita, numai pentru ca acestia "iubesc"?In plus, un cuplu implica mai multe persoane: prietenii ei, prietenii lui, parintii, colegii etc. Persoanele care intra in decor nu au viata personala sau o au relatie"fericita" de multa vreme si asadar nimic nou in viata lor. Intrusii, atunci cand te vad intr-o relatie nepotrivita si realizeaza asta, ori te ajuta sa te intorci in acelasi balamuc, ori iti plang de mila, il judeca pe cel vinovat si te victimizeaza pe tine. Il/o barfesc pe "nemernic/a" si dupa ce faci pasul impacarii, ti se spune "ma bucur ca esti fericit". Pe "nemernic" il abordeaza in alt fel.Lui i se spune" cat ma bucur ca sunteti iar impreuna!!!" si spera ca perechea nemernicului nu-i va dezvalui niciodata acestuia comportamentul de iuda. Al doilea tip de oameni "saritori" este de acord cu tine, in suferinta ta si te incurajeaza ,spunandu-ti ca te vei impaca, ceea ce este posibil, insa nu ar avea sens, cel putin nu pentru cei care nu sunt masochisti. Am putea spune ca exista a treia categorie de oameni, care te scot la o bere si-ti arata cat de frumoasa este viata, cu sau fara relatia ta potrivita, insa aceasta nu face parte din relatie. Oamenii acestia privesc lucid, degajat si nu sunt interesati decat de tine ca persoana, nu de iubirile tale. Parintii ,in general , nu sunt interesati de relatii potrivite si nici macar fericite. Ei probabil stiu ca e foarte greu sa nimeresti asa ceva. Pe majoritatea ii intereseaza sa aiba o situatia materiala buna, sa nu bea, sa nu se drogheze ,sa nu fie afemeiati, curve sau sa aiba un copil dintr-o casnicie anterioara. Nu am terminat cu persoanele care fac parte dintr-un cuplu, dar de teama sa nu devin plictisitoare, o sa va vorbesc despre cei doi nefericiti. Unul din ei se implica mai mult, celalat asteapta totul pe tava si chiar si asa poate spune si cu siguranta poate sa aiba dreptate, ca lipseste ceva. Acesta este cuplul normal. Unul sufera dar adora suferinta, celalat stie , se plictiseste, se enerveaza dar nu se desparte. Se cearta( evit sa spun ca se bat pentru ca aici vorbesc doar despre oameni) insa sunt impreuna si pot spune ca duc o viata normala, fata de ciudatii care n-au pe nimeni de sarbatori. Al doilea tip de cuplu ar fi cel in care ambii se iubesc, apoi unul din ei face ceva gresit si-i pare rau. Deodata situatia devine cea a primului cuplu. Sclav- stapan- iubirea dintre oameni. Prieteni, lasati-ma sa ma despart de omul "potrivit" mie, sa fiu cu cel nepotrivit sau cu ambii. Nefericirea asta ma face fericita ca si pe restul oamenilor. Va rog!

lumea intre razboi si pace

Nimeni nu este de neinlocuit!Asta mi s-a spus, cand vorbeam despre despartire. Nimic nu este mai neadevarat. Eu l-am dat exemplu pe Dali,ca suprarealist de neinlocuit si mi s-a spus ca exista mii de pictori nedescoperiti. L=am dat ca exemplu pe Zola ca mare scriitor si mi s-a spus ca s-au scris carti mai bune ca ale lui, pe bunica mea ca om bun si mi s-a spus ca a fost Isus inaintea ei…Totusi in viata mea exista persoane de neinlocuit,am continuat sa-mi sustin punctul de vedere, fara a mai avea argumente. Am concluzionat, intr-un final ca totusi ,ceea ce ii face pe oameni de neinlocuit e importanta pe care o au in viata ta si nu in intreaga lume.Un om poate fi de neinlocuit doar pentru altul, nu pentru un intreg univers.Eu am lumea mea intr-o lume mare si realizarile mele nu mai au sens, chiar cand sunt admirata de multimi intregi, daca nu le impartasesc celor dragi. Trebuie sa raportez sentimentul de iubire la o fiinta, nu-mi ajunge sa stiu ca sunt capabila de iubire. Acea fiinta, care seamana atat de bine cu alte fiinte e de neinlocuit. Am pus in locul ei fiinte care au acelasi tip de par si acelasi timbru vocal, coloranti cu arome identic naturale si n-au inlocuit-o, chiar daca erau egale pe planuri diferite. Mi s-a spus atunci ca oamenii normali nu pot iubi mai mult de doi ani si ca iubirile de-o viata sunt cazuri patologice. Brusc am realizat ca razboiul nu e dus in lumea mea, asa cum credeam ,ci intre lumea mea,cu toti cei care sunt in ea, si lumea intreaga, universul meu contra Universului. Iubirea mea tine o viata pentru ca iubesc o fiinta de neinlocuit. Sunt iubiri legendare, care nu se termina dupa o viata, asa cum e cea a lui Dali pentru Gala, acel Dali despre care eu inca sustin ca e de neinlocuit.