Probabil o sa spuneti ca este usor sa vorbesti din afara, insa eu nu va neg meritele de parinti model celor care aveti copii si nu ma adresez tutror, ci doar celor care se folosesc de copii pentru a scapa din anumite situatii sau pentru a-si justifica deciziile. Sa luam ca exemplu o femeie, independenta financiar, cu un copil si un sot care o bate, o femeie care trage cu dintii de casnicia ei, iar pretextul ei este faptul ca acel copil va ramane fara tata. Nimic nu poate fi mai absurd. Un copil care asista la asemenea scene va ramane cu siguranta marcat. Teama femeii este de fapt felul in care va fi privita de societate fiind o mama singura sau faptul ca niciun alt barbat nu o va accepta alaturi cu un copil. Insa momentul in care te-ai hotarat sa faci un copil ar trebui sa insemne ca ai suficienta putere sa cresti copilul singura, in cazul unei situatii neprevazute. Femeia se plange tutror de comportamentul sotul ei, insa nu ia nicio hotarare in acest sens. Daca acel copil este ratiunea sa, dupa cum afirma, ar trebui crutat de asemenea atmosfera. Daca cineva se amesteca, incercand sa o ajute sa ia o decizie, femeia spune ca micutul are nevoie de un tata si prefera sa-si acopere vanataia de la ochi cu pudra, decat sa i se mai induca astfel de idei pagane. Nu e cu nimic vinovat copilul ca nu esti in stare sa iei o decizie si este ilogic sa ii reprosezi la batranete, sacrificiul facut pentru el. E un sacrificiu inutil, pe care femeia insasi a ales sa il faca. In locul femeii poate sta un barbat sau alta femeie, oameni incapabili sa iasa dintr-o relatie nepotrivita, care se tem sa fie criticati pentru ratarea lor in viata sentimentala si pretexteaza ca au impreuna un copil. Mai grave sunt cazurile in care copilul este deja mare, a depasit varsta de 20 de ani si e timpul sa fie pe propriile picioare, iar unul dintre parinti se agata de relatia esuata. Si atunci, fara pic de jena, iti spune in fata ca nu vrea sa traumatizeze "copilul". Acestea sunt cazurile in care incapacitatea de a lua o decizie e pusa pe seama copilului. O alta situatie e cea a parintilor care au renuntat la studii pentru a face un copil. Sunt "n" cazuri de mame care fac o facultate, crescandu-si in acelasi timp copiii. Nu are nicio vina copilul ca nu ai suficienta vointa pentru a merge mai departe. Cu atat mai mult, ai pentru ce lupta. In aceeasi categorie intra mamele carora nu le mai pasa de aspectul fizic, dupa ce nasc. Am copil, sunt maritata, nu mai am de ce sa fiu sexy- asta este conluzia la care ajung majoritatea femeilor din tara noastra. Nu copilul v-a uratit doamnelor, ci neglijenta. Nu puteti da vina pe copil pentru ca v-ati ingrasat in timpul sarcinii, ati avut suficient timp sa slabiti la loc, si nici pentru faptul ca nu mai aveti timp sa va machiati pentru ca va acest lucru va fura doar 10 de minute din ziua voastra. Trebuie sa mai adaug si categoria barbatilor care se plang ca nu au bani pentru ca trebuie sa le dea copiilor iar relatiile cu prietenii s-au pierdut, din lipsa de timp. Asupra copilului, ca de obicei e aruncata vina! Cati barbati spala, gatesc si schimba scutece? Putini! Cati barbati muncesc dupa program ca sa le faca un rost copiilor?Putini!Majoritatea n-au timp de altceva si nici bani pentru ca isi cumpara zilnic tigari si bere si stau in fata televiziorului, apoi ii cearta pe cei mici ca au luat 5 la romana. Si tot copilul e vinovat pentru ca nu e responsabil si pentru ca nu se creste singur. Un copil iti schimba viata cu siguranta, insa nu poti arunca asupra lui deciziile pe care ai hotarat sa le iei la un anumit moment din viata ta sau nerealizarile tale.
