lumea intre razboi si pace

Nimeni nu este de neinlocuit!Asta mi s-a spus, cand vorbeam despre despartire. Nimic nu este mai neadevarat. Eu l-am dat exemplu pe Dali,ca suprarealist de neinlocuit si mi s-a spus ca exista mii de pictori nedescoperiti. L=am dat ca exemplu pe Zola ca mare scriitor si mi s-a spus ca s-au scris carti mai bune ca ale lui, pe bunica mea ca om bun si mi s-a spus ca a fost Isus inaintea ei…Totusi in viata mea exista persoane de neinlocuit,am continuat sa-mi sustin punctul de vedere, fara a mai avea argumente. Am concluzionat, intr-un final ca totusi ,ceea ce ii face pe oameni de neinlocuit e importanta pe care o au in viata ta si nu in intreaga lume.Un om poate fi de neinlocuit doar pentru altul, nu pentru un intreg univers.Eu am lumea mea intr-o lume mare si realizarile mele nu mai au sens, chiar cand sunt admirata de multimi intregi, daca nu le impartasesc celor dragi. Trebuie sa raportez sentimentul de iubire la o fiinta, nu-mi ajunge sa stiu ca sunt capabila de iubire. Acea fiinta, care seamana atat de bine cu alte fiinte e de neinlocuit. Am pus in locul ei fiinte care au acelasi tip de par si acelasi timbru vocal, coloranti cu arome identic naturale si n-au inlocuit-o, chiar daca erau egale pe planuri diferite. Mi s-a spus atunci ca oamenii normali nu pot iubi mai mult de doi ani si ca iubirile de-o viata sunt cazuri patologice. Brusc am realizat ca razboiul nu e dus in lumea mea, asa cum credeam ,ci intre lumea mea,cu toti cei care sunt in ea, si lumea intreaga, universul meu contra Universului. Iubirea mea tine o viata pentru ca iubesc o fiinta de neinlocuit. Sunt iubiri legendare, care nu se termina dupa o viata, asa cum e cea a lui Dali pentru Gala, acel Dali despre care eu inca sustin ca e de neinlocuit.