strainii si diferenta dintre aici si acolo

Blue moon , u saw me standing alone, without a dream in my heart, without a love of my own...Am plecat din Romania cu gandul ca voi ramane acolo unde se canta la acordeon pe strada si arta este apreciata, femei frumoase de culoare canta in restaurante de lux, barbatii au fular la gat si vara, unde sunt baruri gotice si oameni liberi. Prima destinatie a fost Franta, prima iesire a fost intr-un local micut, pe malul marii. Bere alba, fructe de mare, fete de masa de plastic... nici pic de bun gust, nici pic de lux. Oamenii mancau cu mana si aveau limuzinele parcate la iesire. Dintr-o data am prins un curaj nebunesc si o siguranta absoluta ca, peste un timp scurt voi avea si eu o limuzina.Faceam parte din lumea lor si intrasem in mare pana la genunchi, cu toate ca lumea era in geci de iarna. Prima senzatie de libertate si inca nu luasem contact cu Franta. A urmat Parisul si stiu ca as putea scrie un intreg roman despre zilele petrecute acolo dar ma rezum la primele stari : libertate, libertate, libertate. Street dance, chinezi pictand, ultimul nivel al turnului, vant, miros de flori...si imediat au aparut femeile paroase, oamenii prost imbracati, urina de la colturi, cersetorii...M-am intors dupa cateva zile acasa. La toaleta din avion barbatii facusera coada, in timp ce eu imi curatam pantofii de nisipul parizian. N-am apucat sa simt singuratatea, nici dorul de casa. Primul meu dor imens de pana atunci a fost dorul de Franta. A urmat Italia si am vazut cei mai frumosi barbati, cei pe care credeam sa-i intalnesc in Franta, am vazut cluburile in care am intrat fara probleme cu legitimatia mea de presa din Romania, dovada ca prosti exista pretutindeni. Am gasit acolo unele lucuri pe care le asteptam cand am plecat prima oara din tara si m-am gandit ca, daca voi vizita fiecare colt al lumii,voi gasi tot ce-mi trebuie,voi aduna in mine si voi fi fericita. As vrea sa va povestesc cum imi obligam prietenii sa stea cu mine ore intregi la Fontana di Trevi si ca nimeni nu intelegea de ce nu ma plictiseam, insa mi-e teama ca nici voi n-ati intelege si in plus, despre monumente puteti citi destule pe internet. Cati oameni frumosi am intalnit, cati oameni destepti, cati oameni dezinhibati, cati bogati, cati talentati... toti seci , nimeni pentru mine. Nu mi-am imaginat cand am plecat de acasa atata extravaganta si cand am ajuns inapoi in tara, cate un baiat gelat,cu o masina straina si doua carti citite incerca sa ma faca sa ma indragostesc. Oameni seci in Italia, oameni seci in Franta, sentiment de singuratate. Acasa am descoperit ca singuratatea nu vine de la faptul ca nu ai langa tine ceea ce cunosti deja, ci de la faptul ca nu gasesti niciunde ce cauti si incepi sa te intrebi daca exista sau daca esti singurul care isi doreste asa ceva. Atunci devii singur, tocmai cand e multa lume in jurul si in viata ta. O perioada m-am distrat atat de mult, incat nu-mi aminteam cum arata figura mea fara zambet, apoi am simtit acasa ,printre cei dragi, sentimentul de sec din nou si mi-am amintit de descoperirea mea : ca in fiecare tara as putea gasi ceva nou. A urmat Anglia. Acolo oamenii nu faceau gratare fara sa obtina aprobare, acolo ploua si-mi duceam viata numai inauntru. Scurte perioade departe de casa, nu va pot spune de fapt cum e sa locuiesti in strainatate, stiu doar, cum mi-au reprosat cei de aici, sa ma distrez in fiecare colt de pe pamant. Acasa pentru mine poate insemna pub-ul din Anglia dar la fel de bine barul de pe strada mea, acasa poate fi sora, parintii, prietenii dar la fel de bine un barbat de care m-as putea indragosti in Paris. Distanta nu e intre tari, ci intre noi si visul nostru. Blue moon, now I'm no longer alone, witout a dream in my heart, without a love of my own...