vineri, 29 februarie 2008

Despre Thomas, despre mine si despre decizii


Draga Thomas, stiu ca au mai scris si altii despre si pentru tine. Cu atat mai bine, acum avem material sa comparam si sa alegem partile bune, sa creem un Thomas perfect. Ca sa nu ramai cu impresia ca vei fi atacat direct, voi trece imediat la persoana a treia. Thomas este un barbat frumos, inteligent, solidar si are o masina frumoasa. Pentru societate asta este suficient. Pentru Thomas sunt persoana cu care petrece cel mai mult si mai placut timp. Cu toate acestea inaintea mea se afla multe persoane si multe obiective pentru ca el este un om corect. El joaca de multe ori rolul de care am nevoie la momentul respectiv. Thomas crede ca sunt o femeie puternica si ar fi gata sa ma sacrifice oricand, numai pentru ca pot trece peste orice. Thomas spune ca trebuie sa-mi fac ordine in viata, dar nu stie ca dezordinea n-a fost intamplator facuta. Desi Thomas mi-a daruit un inel, eu sunt singura. Desi incerc de multe ori sa-l inlocuiesc, eu sunt singura. Cand nu e langa mine, fug in multime si acolo e cel mai adanc sentiment de singuratate. Thomas ar fi putut fi perfect, daca nu ar fi vazut lucurile prin ochii altor oameni. Cel mai grav este ca el se complace sa traiasca intr-o lume lipsita de spirit, langa oameni ingusti. El este marele poet obligat sa scrie articole in ziarele locale, la rubrica meteo, este marele maestru obligat sa compuna manele, marele boem obligat sa faca calcule, marele matematician care trebuie sa ii inghita pe cei care spun 5 + 3= 10, marele literat care zambeste cand i se spune ca o carte stralucita este cea a Sandrei Brown, marea inima careia ii e interzis sa iubesca. Si asta numai pentru ca Thomas crede ca asa trebuie traita viata,cu compromisuri mari care multumesc turma. Hai,dragul meu Thomas sa inchidem impreuna ochii si sa bem 10 beri pentru ca a venit sezonul si sa adormim linistiti ca am procedat cum trebuie! Sa nu fim liberi ca afectam si iritam sistemul, sa nu ne atingem visul pentru ca trebuie sa avem limite. Nu conteaza cu ce ne-a inzestrat pe noi natura, conteaza incurcaturile cu care ne-am inzestrat noi pe parcursul vietii. Asta e ultimul semnal de alarma pe care-l trag pentru dragul meu Thomas, in functie de care va mai aparea sau nu in articolele mele. Acum mergem sa cinstim cum se cuvine primavara care a venit si sa mai pierdem timp pentru ca Thomas nu stie cat conteaza cand luam deciziile.

sâmbătă, 2 februarie 2008

prieteni de ocazie sau de viata?


Prietenul este cel care iti sta alaturi si la bine si la greu. Nu sunt sigura ca asta e definitia corecta a prieteniei, insa am auzit-o de multe ori. Acelasi lucru e asteptat si de la casnicie. Poate pentru ca amble tipuri de relatii ar trebui sa dureze o viata.Prietenii copilariei mele au fost prieteni de loc.Cresteam in acelasi cartier si nu aveam alte optiuni.Cand eram mici aveam aceleasi gusturi, jucam aceleasi jocuri,mergeam la aceeasi scoala.Prima ruptura a produs-o liceul pentru ca unii dintre noi au reusit sa fie admisi la colegii si altii la scoli profesionale, apoi prima relatie sentimentala a unuia dintre noi. Dar cea mai mare prapastie intre mine si "prietenii de loc" a fost muzica.Eu eram dedicata unui anumit stil muzical ,iar ceilalti care ascultau tot ce le trecea pe langa urechi mi se pareau lipsiti de personalitate. Sa apartii unui gen muzical insemna nu numai sa asculti cantece, ci sa te imbraci si sa adopti filosofia acelui curent. In acea perioada mi-am facut prieteni de muzica. Au urmat prietenii de situatie, cei care se atasau de grupul cu care ieseam, apoi prietenii mosteniti, cei ai sorei, ai verisorilor. Prietenii adevarati au venit pe parcurs si au pornit de la prietenii de loc, chiar si de la cei de situatie. Ei pot veni de oriunde. Ei sunt prietenii de durata, pe care am reusit sa-i accept cu toate defectele lor. Sunt oameni care pot sa aiba sau nu ceva special, ceea ce insa ii face sa fie speciali este toleranta noastra fata de ei. Sunt oamenii pe care ii accept langa mine si cand au ceva de spus,dar si cand pierdem vremea impreuna.Unii au acelasi temperament ca mine, aceleasi interese, langa altii stau pentru ca firea lor opusa mie ma aduce cu picioarele pe pamant. Sunt diverse tipuri de prietenie si de la fiecare asteptam sau dam altceva. O prietenie poate incepe ca si o mare iubire, dintr-o chimie care exista intre oameni.Imi placi, de astazi putem fi prieteni sau nu-mi placi, nu poti fi prietenul meu. Nu exista explicatii pentru ca ne place sau nu un om. Prietenia de durata ar trebui insa sa treaca la pasul al doilea, cand defectele si calitatile ies la iveala si dupa toate acestea prietenii raman unul altuia loiali. Trebuie sa scriu si despre cum se termina o prietenie.Motivele sunt diverse.Cele determinate de o cearta sunt atat de multe, incat as pierde prea mult timp enumerandu-le.Cel mai dureros este insa cand o prietenie se pierde putin cate putin, fara niciun motiv, cand prietenii ies din ce in ce mai rar, pana cand ajung sa auda unul despre altul de la cunostinte comune.Se spune ca prietenia rezista la distanta,ca nu are granite de varsta sau de timp. Cu varsta sunt de acord, poti avea prieteni care isi pot lua oricand rolul de tata sau de copil, insa distanta este un fel de a spune ca inca pastrezi pe cineva in inima, insa relatia a murit demult. Prietenia poate muri in orice clipa, depinde de noi cate compromisuri suntem dispusi sa facem , cat puteam accepta din prietenul nostru si cat vrem sa mai continuam.