Astazi a murit George Pruteanu, la varsta de 61 de ani. Pruteanu a murit intr-o seara de primavara, nelasandu-ne in casa, sa-l plangem cum se cuvine. Cu putin timp in urma a murit "cel mai frumos din orasul acesta", Florian Pitis. Acum 11 ani a murit vocea Olteniei, unchiul meu, Sebastian Domozina. Inaintea lui, Sighi, alt unchi al meu, care nu a fost cunoscut dar care se poate alatura cu usurinta marilor minti. Undeva, departe de mine, cand inca nu ma nascusem au murit Janis Joplin si Jim Morrison, la o varsta la care altii incep sa traiasca. Marea drama nu e moartea pentru ca ei vor trai oricum vesnic prin ce au lasat in urma lor, ci faptul ca ramane un gol dupa ei, pe care nimeni nu-l poate umple. Ei au murit prea repede ca sa lase timp altui geniu sa se dezvolte. Cei care am stiut sa deschidem ochii, am invatat cate ceva din viata acestora dar niciodata din moartea lor. Oameni vesnici, care mai aveau multe de oferit lumii acesteia seci, oameni care lasa goluri si ma fac sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima...oameni...Caut o fraza care sa descrie acest fenomen de neinteles, care este moartea unui mare spirit, insa nu-mi vine in minte decat titlul pe care I.Peltz l-a dat cartii sale: "Treceri si petreceri". As vrea ca voi sa mai fi ramas macar o primavara...
Un comentariu:
Mi'a placut articolul.Cu o saptamana inainte de a ti'l citi, revazusem "The Doors", ca efect al faptului ca citisem scrisorile scrise mamei lui Chuck Schuldiner, pe http://www.emptywords.org/. Un lant de efecte cu efecte, reactii ale reactiilor. Scrise din perspectiva unui craiovean, articolele tale ma fac a ma simti ca sunt in strainatate si citesc in limba materna despre lucruri familiare mie.
Trimiteți un comentariu