dezamagirea sau negarea?

Dezamagirea sau negarea? Intrebarea e destul de simpla, nu ai decat cele doua optiuni, de cele mai multe ori cand ti se intampla o nedreptate. Oamenii aleg suferinta de tipul picaturii, pe termen lung, prefera sa fie falsi luni sau ani intregi, decat sa treaca prin suferinta glont, care pune capat situatiei. Pentru ca singuratatea e considerata un handicap, majoritatea prefera sa mimeze in fiecare zi, sa-si asculte partenerul vorbind despre job, sa mearga la mese in familie etc.Cred ca, pana la urma, toti mimam cate ceva, important e sa nu mimam viata noastra intreaga. In ceea ce priveste nedreptatea care ni s-a intamplat, lucrurile stau foarte simplu: nu esti obligat sa o accepti in continuare. Poti accepta faptul ca ti s-a intamplat si sa pui capat, sau poti nega, spunand ca nu ti se poate intampla asa ceva tocmai tie. Negarea inseamna de fapt acceptarea unei situatii nefavorabile. O anumita categorie de oameni face nota discordanta, nici nu accepta dezamagirea prin care trece, nici nu o neaga, ci incearca sa faca ceva in privinta asta. Ei, de obicei, fac totul pe dos, ei sunt revoltatii. Sa luma exemplul unui barbat inselat de iubita lui, nu poate accepta situatia asa cum e, nu o poate nici nega, asa ca face ceva in privinta asta, insa nu ceea ce ar fi logic. In loc sa-si paraseasca iubita, intr-un mod civilizat sau sa o ierte, el se razbuna pe cel cu care a fost tradat. Evenimentele capata proportii uriase pentru cei care vor sa schimbe ceva, insa nu stiu ce anume si se razbuna pe toti din jurul lor, fara sa faca nimic constructiv. Cineva mi-a omorat pisica, nu stiu cine, dar trebuie sa moara toti baietii de cartier! Prietena mea, mulatra, mi-a tras teapa azi, sa dispara toti negrii de pe fata pamantului, cu toate ca nu sunt rasista! Lista poate continua...Se poate ajunge la persoane imaginare, la religie, condamnam toti sfintii pentru ca nu ne-au ursit bine. E atat de greu sa recunosti ca ai fost dezamagit. La un moment dat cred ca suntem toti niste luptatori in slujba prostiei.