Cu două săptămâni înainte de Paşte am fost întrebată cum îmi voi petrece sărbătorile şi atunci am constatat că, multi îşi modeleaza viata în funcţie de evenimentele religioase, ca şi cum, daca totul ar ieşi perfect de sărbători, existenţa lor s-ar schimba radical sau, dacăpetrecerea sărbătorilor ar fi un eşec, s-ar prăbuşi totul. E perfect normal să vrei sa-ti petreci sarbatorile într-un mod cat mai placut, dar să faci o tragedie că anul acesta ai rămas în casă de Paşte, în loc să pleci la munte, e penibil. Să judeci oamenii în funcţie de felul în care au ales să-şi petreacă aceste câteva zile libere, e irelevant. Am observat că sărbătorile sunt motiv de depresie pentru persoanele singure, de parca atunci ar fi momentul să se gândească la starea lor emoţională, iar în restul timpului nu ar avea nevoie de cineva alături. De ce romanii fac curaţenie generală înainte de sărbători şi nu fac asta fără un motiv precis, de dragul igienei? De ce îşi cumpără haine înainte de Paste şi nu îmbracă un costum mai vechi dar frumos? De ce după ce sarbatorile trec, nu se mai distrează? Şirul întrebărilor ar putea continua. Concluzia mea este că românii folosesc sărbătorile religioase drept prilej de a-şi etala în faţa societăţii ce au mai bun, în urma unor eforturi pe care, în condiţii normale nu le-ar face. Gestul de a fi mai bun de sarbatori si de a fi speciali in acele zile este de lăudat, însă ar trebui făcut în mod regulat, fără a aştepta un eveniment deosebit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu