Manowar, venim dar fara acreditare!

O sa ajungem totusi la Manowar, in cele din urma.Primii două invitaţii la B'estfest Aftershock si intrai urgent pe site sa ma conving ca inca scrie negru pe alb( sau alb pe albastru) ca trupa va sosi in Bucuresti. Dupa ce ma linistii, incepui sa iau la purecat tot site-ul ca poate, poate mi-o fi scapat ceva din vedere. Si uite ca dadui peste bucata de presa si incercai sa deschid pagina unde trebuia sa completezi cererea de acreditare. Teapa nu ne luam de la Manowar se pare, teapa ne luam noi, cei din presa, de la aceia care se ocupa de site pentru ca scrie clar acolo: "It looks like the form "Formular acreditare B'ESTFEST / B'ESTFEST Accreditation Form " is turned off.
Try contacting the owner of the form if you think this is a mistake.". Asa ca, hai sa mergem sa ne bucuram de zgomotosi, fara alte asteptari. Nu las asta sa-mi umbreasca fericirea!

Unii craioveni viseaza la concerte rock

Sătulă de atâta linişte în oraşul nostru, m-am hotărât să văd cea mai zgomotoasă formaţie din lume, la Bucureşti. Cu puţină îndoială pentru că mai fuseseră anunţaţi şi în alţi ani, am început să mă liniştesc văzând că toate ziarele le anunţă venirea în capitală celor de la Manowar, pe 7 iulie. Între timp pierdurăm AC DC şi Gorefest. În primul caz nu putea fi mai penibil, organizatorii nici n-au mai răspuns la telefon iar biletele fuseseră puse deja în vânzare. Olandezii de la Gorefest n-au prezentat niciun interes pentru rockerii români şi concertul de la Braşov a fost anulat . Nu e nimic, mi-am zis, că doar mai e puţin până la vara şi mă duc la Manowar. Ei bine, organizatorii m-au programat pentru septembrie pentru că Bucureştiul e prea plin de spectacole în vara aceasta. Nu vreau să cobesc dar parcă văd că, din prea plin, va deveni prea gol si nici Santana nu va mai veni la noi când e anunţat. Evenimetele rock se amână pînă în septembrie, poate pentru că suntem repetenţi la capitolul ăsta. Presimt că ne vom petrece lunile toride pe Velodrom, în compania celor de la Voltaj sau vom zbura spre Germania.

Portretul libidinosului

Voi începe prin a schiţa portretul femeii libidinoase, pentru că ea e în minoritate . O femeie poate deveni libidinoasă dacă este celebră, bătrână şi bogată. Abia atunci are curajul să abordeze un bărbat mult mai tânăr decat ea, care nu da niciun semn că ar fi interesat de o posibilă idilă. Aceasta insistă până devine libidioasa. A doua categorie de libidinoasă este fosta iubită. De râie scapi mai uşor decât de ea. Ea devine libidinoasă prin telefoanele dese, prin sarutul forţat, prin tentativele de a agăţa alţi bărbaţi pentru a demonstra că ea e femeia fatală. Se pot transforma în libidinoase şi femeile bete, care fac mişcari lascive din şunci şi limbă în faţa barbatilor oripilati care n-au ochi pentru ele. Nu ştiu dacă să adaug nebunele la categoria libidinoaselor pentru că ele, bietele, n-au nicio vină. Era cât pe-aci să uit categoria profesoarelor universitare bătrâne care le cântă în strună studenţilor frumoşi ce le complimenteză, dar pe ele le-aş cataloga mai degrabă naive, decât libidioase. Pentru femei dragostea nu are vârstă, în sensul că ele pot iubi şi preţui idea de iubire pînă la adânci bătrâneţi. Ele păstrează scrisorile de dragoste în sertare care miros a trandafir, se uita la telenovele visând să se realizeze povestea altora de iubire, cea dintre Maribel şi Jose Armando. Până aici se întinde sexualitatea unei femei bătrâne şi, eventual, singure. Pentru un bărbat în vârstă, lucrurile nu stau la fel. Ei nu trebuie să fie bogaţi ca să aibă curaj să abordeze o fetiţă care le-ar putea fi lesne nepoată. Subcategoriile libidinoşilor bătrâni sunt prea multe, aşa că o să scriu doar câteva. Libidionsul sărac, bătrân şi inofensiv, care vine ,mirosind de cele mai mlte ori a alcool ştie una sau două poezii pe care ţi le recită, în timp ce-ţi pupa mâna asiduu. Îl regăseşti în vecinul alcoolic, în prietenul bunicului care a uitat că te ştie de când te-ai născut, în tovarăşul de călătorie din tren. Libidionsul sărac, bătrân şi periculos te pipăie cu neruşinare şi nici nu-şi doreşte să te cucerească pentru că e conştient că nu poate obţine nimic de la tine, decât cu forţa. Libidinosul bătrân al clasei de mijloc e convins că poate ameţi fetele cu parfumul lui Armani, cu plimbări în maşina lui Skoda sau Dacia Logan. Libidinosul clasei de mijloc promite multe, de la job la căsnicie, dorind să cucerească. El crede că este victimă în propria căsnicie, a ajuns un fel de şef după 30 de ani de muncă, are un boutique sau o tarabă în piaţă, sau de ce nu, chiar un magazin. Se consideră business man, influent şi important, ştie trei cuvinte în engleză şi ascultă când populară, când Kiss fm. Îl recunoştem uşor în şeful care are angajate cu fuste scurte, în profesorul care-şi duce elevele acasă, în funcţionarul public care apare la restaurant cu o „nepoată”. Libidinosul bătrân şi bogat despre care citim în presă scârbeşte doar femeile cu coloană vertebrală, pe restul le cumpără. El se transformă în victimă în faţa societăţii, femeia de lângă el fiind cea care profită de averea bietei fosile naive. Acesta din urmă poate fi oricum: cult, incult, prost, deştept, bine îmbrăcat, bolnav, întreţinut, dar cu siguranţă nu poate fi victimă inconştientă. Libidinosul tânăr e cel care te invita la dans şi din politeţe accepţi, apoi îi arăţi elegant că nu îl placi dar el insist în continuare să danseze cu tine. Următoarea melodie nu este blues, dar libidionosul tânăr te ia de mijloc şi te trage spre el, deşi îi explici clar că vrei să dansezi singură, că ai iubit, că te dezgustă. Îi poţi spune orice doreşti, nu vei scăpa de el prea uşor. Libidinosul tânăr poate fi bogat sau sărac, se comportă aproximativ la fel, doar că bogatul e şi mai sigur pe farmecul lui. Libidionosul copil nu există, deşi unele semne ar indica libidinoşi în devenire. Copiii sunt puri, iar libidinoşii adolescenţi intră în categoria libidinoşilor tineri. Ca să nu intru şi eu într-o categorie, cea a feministelor, susţin sus şi tare că nu toţi bărbaţii fac parte din categoria libidinoşilor dar , despre celelalte categorii…data viitoare!

criza si femeia

America era, până să fie lovită de criza financiară, ţara tutror posibilităţilor. Eu cred că acum România este ţara tuturor posibilităţilor. Aici poţi deveni femeie celebră, chiar dacă eşti bărbat. Naomi face prima pagină a publicaţiilor din România pentru că a fost tunsă de nişte bărbaţi la propriu, fără motiv, în mijlocul strazii. La propriu este şi ea bărbat. Al doilea tip de femeie care ajunge în top este Elodia, femeia pe care nimeni nu a văzut-o, decât după ce a dispărut. Mulţumită ei, Tânăr şi neliniştit e pe locul doi în casa pensionarelor, iar personaje ca Magda Ciumac ajung celebre la rândul lor. Despre ele n-o sa vorbesc mult pentru că nu vreau să le fac mai cunoscute decât sunt. Ajunge să spun doar că sunt un fel de Zaraze ale timpului nostru, cărora li se compun cântece şi care ocupă în mod constant gândurile românilor. A treia, Nikita, devenită cunoscută pentru vocabularul ei innovator şi pentru străduinţa ei de a arata că este femeie, a auzit de marele sculptor “Brâncoveanu”. Cât despre operele lui, nu e nevoie să le vadă pentru că o muză nu are nevoie să fie şi deşteaptă. În cel de-al patrulea tip de femei celebre în plină criză intră laolaltă Sexy Braileanca, Simona Sensual şi Eleva Porno. Nu ştiu cine sunt fetele astea, dar numele lor îl aud zilnic. Restrângându-mă la oraşul meu, mi se pare un sacrilegiu să adaug numele unei femei devenită celebră pentru talentul ei. Craioveanca mea merită cel mai mult dintre toţi să fie celebrată de Ziua Mamei, pentru Gândăcelul şi Căteluşul Şchiop pe care le-au recitat cel puţin trei generaţii. Avem şi noi, oltenii, femeile noastre mici, cu burtă, bârfitoare şi răutăcioase, care pot deveni cunoscute dar, dintr-o anumită doză de orogoliu prefer să tac. Un singur lucru este clar: criza nu a afectat oltencele cu nimic.

Saw 6, in premiera la Craiova

De cele mai multe ori, in filmele de groază te aştepţi ca toate scenele horror sa se desfăşoare noaptea. Cel mai potrivit loc pentru a filma Saw 6 e ,de departe, gara din Craiova. Un coşmar pentru călătorii care, de aproape doi ani sunt nevoiţi sa treacă prin labirintul metalic pentru a-şi cumpăra un bilet şi pentru suporterii Universităţii care vor vedea roşu in faţa ochilor de fiecare data cand Ştiinţa va avea un meci in deplasare. Nu e nevoie să te prindă noaptea într-un loc ca ăsta ca sa asişti la scene de coşmar. Ca să ajungi mai repede şi mai ieftin la destinaţie, poţi alege autobuzul. Până soseşte autobuzul ai mai multe variante să nu îngheţi. Poţi merge într-o cârciumă infectă, te poţi întoarce in labirint, daca stai bine cu inima, sau poti sta in autobuz dar asta nu-ţi garantează ca nu vei muri de frig. E ziuă şi poliţiştii comunitari sunt în apropiere, aşa că nu se poate întâmpla nimic rău, nu cu mult mai rău decât condiţiile în care eşti nevoit să aştepţi şi felul în care vei călători. Nu departe de tine, un bărbat bate o femeie dar asta nu pare ciudat pentru că totul se întâmplă în autogară din Craiova. După experienţa asta te bucuri că nu eşti paranoic şi temerile tale au un fundament real. Poţi interveni, dacă ai mai mult de 50 de kg si ştii karate sau poţi scrie scenariul pentru un horror oltenesc, până îţi pleacă autobuzul. Te asigur că vei primi premiul Palme d’ Or pentru că străinii tânjesc după imagini ale societăţilor subdezoltate.