Saw 6, in premiera la Craiova

De cele mai multe ori, in filmele de groază te aştepţi ca toate scenele horror sa se desfăşoare noaptea. Cel mai potrivit loc pentru a filma Saw 6 e ,de departe, gara din Craiova. Un coşmar pentru călătorii care, de aproape doi ani sunt nevoiţi sa treacă prin labirintul metalic pentru a-şi cumpăra un bilet şi pentru suporterii Universităţii care vor vedea roşu in faţa ochilor de fiecare data cand Ştiinţa va avea un meci in deplasare. Nu e nevoie să te prindă noaptea într-un loc ca ăsta ca sa asişti la scene de coşmar. Ca să ajungi mai repede şi mai ieftin la destinaţie, poţi alege autobuzul. Până soseşte autobuzul ai mai multe variante să nu îngheţi. Poţi merge într-o cârciumă infectă, te poţi întoarce in labirint, daca stai bine cu inima, sau poti sta in autobuz dar asta nu-ţi garantează ca nu vei muri de frig. E ziuă şi poliţiştii comunitari sunt în apropiere, aşa că nu se poate întâmpla nimic rău, nu cu mult mai rău decât condiţiile în care eşti nevoit să aştepţi şi felul în care vei călători. Nu departe de tine, un bărbat bate o femeie dar asta nu pare ciudat pentru că totul se întâmplă în autogară din Craiova. După experienţa asta te bucuri că nu eşti paranoic şi temerile tale au un fundament real. Poţi interveni, dacă ai mai mult de 50 de kg si ştii karate sau poţi scrie scenariul pentru un horror oltenesc, până îţi pleacă autobuzul. Te asigur că vei primi premiul Palme d’ Or pentru că străinii tânjesc după imagini ale societăţilor subdezoltate.

Calorifere, grade si concerte

Ieri Regia Autonoma de Termoficare Craiova s-a gandit sa ne dea caldura. Am aflat de la cineva care locuieste in alt cartier, la ora 14.00 ca s-au incalzit caloriferele. La asemenea veste buna nu poti reactiona decat pozitiv, chiar daca nu se aude niciun zgomot in teava ca ar incepe sa bage apa fiarta si nici aerul nu e mai cald. Nu e nicio problema,seara cand vom ajunge acasa,vor fi 23 de grade inauntru! Am tras de timp in Murphy's Pub, la o portie de papanasi si am tremurat in tot timpul asta mai rau ca afara, visand la caldura din apartamentul meu. Ajunsa acasa, m-am simtit ca in paradis, dar nu datorita termoficarii, ci a caloriferului electric. Nu am reusit sa aflu daca vecinii sunt cei care si-au bagat nasul prin subsol sau caldura n-a urcat pana la etajul cinci(sa scandam : Ceausescu, Romaniaaa!), cert este ca nici astazi, in timp ce scriu, nu-mi este cald. Dar se aude ceva in calorifer, semn bun. Un semn bun a fost si concertul cu Scorpions, la care am avut noroc sa prind un loc bun, din care puteam zari unul dintre ecranele pe care era proiectat. pentru mine a fost peste asteptarile mele o formatie de asemenea calibru in Craiova, pentru altii a fost doar o trupa de bosorogi, de la care stiau doar trei cantece. Ma intreb daca muzica are varsta sau daca vreodata am fi visat noi, oltenii ca o sa-i vedem cantand pe Velodrom. Odata cu sfarsitul concertului, s-a dus si vremea frumoasa. Dar asta nu m-a intimidat si am mers sa-i vad si pe cei de la Zdob si Zdub, unde am tras concluzia clara: craiovenii n-au venit sa asculte rock( bine, asta era clar de la inceput), ci sa se plimbe. Erau o gramada de alei printre bietii rockeri veniti si din alte orase pentru a-i asculta pe zdubi, formate din oameni care miroseau a usturoi si comentau ca au venit toti jegosii la Velodrom( adica baietii in geci de motor si cu parul lung) . Am inghtit in sec ori de cate ori prietenii din Sibiu sau Bucuresti mi-au povestit despre concertele din orasul lor si am asteptat cu nerabdare trupele care au venit anul acesta la noi. In schimb au fost incantati de cortina din carton cu o gaura in locul fetei, oferita de un ziar local, cu o sigla ziarului respectiv cat cuprinde de mare, unde s-au ingramadit sa se pozeze, incantati de asemenea de Targul Olarilor de unde si-au putut cumpara cercei de fier pe care ii gaseau si in Banie, incantati de tarabele din parc cu palarii cu urechi de drac si sabii fluorescente. Nu stiu cand va fi urmatorul eveniment cultural de amploare in Craiova sau daca merita sa ma amestec intr-o multime care nu si-a dorit neaparat sa fie prezenta, insa nu a avut altceva mai bun de facut. Mai bine iau trenul si plec in alte orase pentru ca, aproape de noi, intr-un oras mic( Slatina) se canta(Goran Bragovic).

Caldura, fotbal si nimicuri

Cand nu ai alte griji, totul se rezuma la rezultatul pe care il va obtine echipa favorita de fotbal, in campionat. Discutiile se invart in jurul aceleiasi probleme: cine va bate, Turcia sau Germania? Oameni care nu sunt in curs de schimbare, in viata carora nu apare nimic imprevizibil. Doar acest rezultat poate schimba ziua respectiva. Oamenii ajung brusc sa nu se mai imparta in categorii. Joaca echipa tarii noastre si femeile devin microbiste, cei care gasesc fotbalul plictisitor se bucura totusi de rezultat pentru ca asta inseamna, in conceptia lor, patriotism, nu iubire fata de acest joc. Mai inseamna si solidaritate, pentru ca nu poti fi indiferent cand prietenul tau striga "goooool" sau iti plange pe umar cand fotbalistul sau preferat ratateaza mingea. Recunosc ca m-am aratat si eu brusc interesata de fotbal, brusc interesata si de discutii sterile purtate la terasa. M-am lasat integrata sau purtata de val. Sunt solidara vara aceasta cu oamenii care lupta, cu cei care renunta la visul lor, cu cei care sunt emo, cu cei carora le place jazz-ul, cu toti. Ma integrez si astept in fiecare zi sa se intample ceva marunt care sa ne schimbe ziua tuturor. E caldura mare si-mi permit sa-mi limitez punctul de vedere la un rezultat al meciului de astazi. Cred ca vara e anotimpul care uniformizeaza oamenii.