Doar o vorba sa-ti mai spun...

Astazi a murit George Pruteanu, la varsta de 61 de ani. Pruteanu a murit intr-o seara de primavara, nelasandu-ne in casa, sa-l plangem cum se cuvine. Cu putin timp in urma a murit "cel mai frumos din orasul acesta", Florian Pitis. Acum 11 ani a murit vocea Olteniei, unchiul meu, Sebastian Domozina. Inaintea lui, Sighi, alt unchi al meu, care nu a fost cunoscut dar care se poate alatura cu usurinta marilor minti. Undeva, departe de mine, cand inca nu ma nascusem au murit Janis Joplin si Jim Morrison, la o varsta la care altii incep sa traiasca. Marea drama nu e moartea pentru ca ei vor trai oricum vesnic prin ce au lasat in urma lor, ci faptul ca ramane un gol dupa ei, pe care nimeni nu-l poate umple. Ei au murit prea repede ca sa lase timp altui geniu sa se dezvolte. Cei care am stiut sa deschidem ochii, am invatat cate ceva din viata acestora dar niciodata din moartea lor. Oameni vesnici, care mai aveau multe de oferit lumii acesteia seci, oameni care lasa goluri si ma fac sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima...oameni...Caut o fraza care sa descrie acest fenomen de neinteles, care este moartea unui mare spirit, insa nu-mi vine in minte decat titlul pe care I.Peltz l-a dat cartii sale: "Treceri si petreceri". As vrea ca voi sa mai fi ramas macar o primavara...

Copiii, un pretext de a scapa de explicatii

Probabil o sa spuneti ca este usor sa vorbesti din afara, insa eu nu va neg meritele de parinti model celor care aveti copii si nu ma adresez tutror, ci doar celor care se folosesc de copii pentru a scapa din anumite situatii sau pentru a-si justifica deciziile. Sa luam ca exemplu o femeie, independenta financiar, cu un copil si un sot care o bate, o femeie care trage cu dintii de casnicia ei, iar pretextul ei este faptul ca acel copil va ramane fara tata. Nimic nu poate fi mai absurd. Un copil care asista la asemenea scene va ramane cu siguranta marcat. Teama femeii este de fapt felul in care va fi privita de societate fiind o mama singura sau faptul ca niciun alt barbat nu o va accepta alaturi cu un copil. Insa momentul in care te-ai hotarat sa faci un copil ar trebui sa insemne ca ai suficienta putere sa cresti copilul singura, in cazul unei situatii neprevazute. Femeia se plange tutror de comportamentul sotul ei, insa nu ia nicio hotarare in acest sens. Daca acel copil este ratiunea sa, dupa cum afirma, ar trebui crutat de asemenea atmosfera. Daca cineva se amesteca, incercand sa o ajute sa ia o decizie, femeia spune ca micutul are nevoie de un tata si prefera sa-si acopere vanataia de la ochi cu pudra, decat sa i se mai induca astfel de idei pagane. Nu e cu nimic vinovat copilul ca nu esti in stare sa iei o decizie si este ilogic sa ii reprosezi la batranete, sacrificiul facut pentru el. E un sacrificiu inutil, pe care femeia insasi a ales sa il faca. In locul femeii poate sta un barbat sau alta femeie, oameni incapabili sa iasa dintr-o relatie nepotrivita, care se tem sa fie criticati pentru ratarea lor in viata sentimentala si pretexteaza ca au impreuna un copil. Mai grave sunt cazurile in care copilul este deja mare, a depasit varsta de 20 de ani si e timpul sa fie pe propriile picioare, iar unul dintre parinti se agata de relatia esuata. Si atunci, fara pic de jena, iti spune in fata ca nu vrea sa traumatizeze "copilul". Acestea sunt cazurile in care incapacitatea de a lua o decizie e pusa pe seama copilului. O alta situatie e cea a parintilor care au renuntat la studii pentru a face un copil. Sunt "n" cazuri de mame care fac o facultate, crescandu-si in acelasi timp copiii. Nu are nicio vina copilul ca nu ai suficienta vointa pentru a merge mai departe. Cu atat mai mult, ai pentru ce lupta. In aceeasi categorie intra mamele carora nu le mai pasa de aspectul fizic, dupa ce nasc. Am copil, sunt maritata, nu mai am de ce sa fiu sexy- asta este conluzia la care ajung majoritatea femeilor din tara noastra. Nu copilul v-a uratit doamnelor, ci neglijenta. Nu puteti da vina pe copil pentru ca v-ati ingrasat in timpul sarcinii, ati avut suficient timp sa slabiti la loc, si nici pentru faptul ca nu mai aveti timp sa va machiati pentru ca va acest lucru va fura doar 10 de minute din ziua voastra. Trebuie sa mai adaug si categoria barbatilor care se plang ca nu au bani pentru ca trebuie sa le dea copiilor iar relatiile cu prietenii s-au pierdut, din lipsa de timp. Asupra copilului, ca de obicei e aruncata vina! Cati barbati spala, gatesc si schimba scutece? Putini! Cati barbati muncesc dupa program ca sa le faca un rost copiilor?Putini!Majoritatea n-au timp de altceva si nici bani pentru ca isi cumpara zilnic tigari si bere si stau in fata televiziorului, apoi ii cearta pe cei mici ca au luat 5 la romana. Si tot copilul e vinovat pentru ca nu e responsabil si pentru ca nu se creste singur. Un copil iti schimba viata cu siguranta, insa nu poti arunca asupra lui deciziile pe care ai hotarat sa le iei la un anumit moment din viata ta sau nerealizarile tale.

Despre Thomas, despre mine si despre decizii

Draga Thomas, stiu ca au mai scris si altii despre si pentru tine. Cu atat mai bine, acum avem material sa comparam si sa alegem partile bune, sa creem un Thomas perfect. Ca sa nu ramai cu impresia ca vei fi atacat direct, voi trece imediat la persoana a treia. Thomas este un barbat frumos, inteligent, solidar si are o masina frumoasa. Pentru societate asta este suficient. Pentru Thomas sunt persoana cu care petrece cel mai mult si mai placut timp. Cu toate acestea inaintea mea se afla multe persoane si multe obiective pentru ca el este un om corect. El joaca de multe ori rolul de care am nevoie la momentul respectiv. Thomas crede ca sunt o femeie puternica si ar fi gata sa ma sacrifice oricand, numai pentru ca pot trece peste orice. Thomas spune ca trebuie sa-mi fac ordine in viata, dar nu stie ca dezordinea n-a fost intamplator facuta. Desi Thomas mi-a daruit un inel, eu sunt singura. Desi incerc de multe ori sa-l inlocuiesc, eu sunt singura. Cand nu e langa mine, fug in multime si acolo e cel mai adanc sentiment de singuratate. Thomas ar fi putut fi perfect, daca nu ar fi vazut lucurile prin ochii altor oameni. Cel mai grav este ca el se complace sa traiasca intr-o lume lipsita de spirit, langa oameni ingusti. El este marele poet obligat sa scrie articole in ziarele locale, la rubrica meteo, este marele maestru obligat sa compuna manele, marele boem obligat sa faca calcule, marele matematician care trebuie sa ii inghita pe cei care spun 5 + 3= 10, marele literat care zambeste cand i se spune ca o carte stralucita este cea a Sandrei Brown, marea inima careia ii e interzis sa iubesca. Si asta numai pentru ca Thomas crede ca asa trebuie traita viata,cu compromisuri mari care multumesc turma. Hai,dragul meu Thomas sa inchidem impreuna ochii si sa bem 10 beri pentru ca a venit sezonul si sa adormim linistiti ca am procedat cum trebuie! Sa nu fim liberi ca afectam si iritam sistemul, sa nu ne atingem visul pentru ca trebuie sa avem limite. Nu conteaza cu ce ne-a inzestrat pe noi natura, conteaza incurcaturile cu care ne-am inzestrat noi pe parcursul vietii. Asta e ultimul semnal de alarma pe care-l trag pentru dragul meu Thomas, in functie de care va mai aparea sau nu in articolele mele. Acum mergem sa cinstim cum se cuvine primavara care a venit si sa mai pierdem timp pentru ca Thomas nu stie cat conteaza cand luam deciziile.