joi, 26 iunie 2008

Caldura, fotbal si nimicuri


Cand nu ai alte griji, totul se rezuma la rezultatul pe care il va obtine echipa favorita de fotbal, in campionat. Discutiile se invart in jurul aceleiasi probleme: cine va bate, Turcia sau Germania? Oameni care nu sunt in curs de schimbare, in viata carora nu apare nimic imprevizibil. Doar acest rezultat poate schimba ziua respectiva. Oamenii ajung brusc sa nu se mai imparta in categorii. Joaca echipa tarii noastre si femeile devin microbiste, cei care gasesc fotbalul plictisitor se bucura totusi de rezultat pentru ca asta inseamna, in conceptia lor, patriotism, nu iubire fata de acest joc. Mai inseamna si solidaritate, pentru ca nu poti fi indiferent cand prietenul tau striga "goooool" sau iti plange pe umar cand fotbalistul sau preferat ratateaza mingea. Recunosc ca m-am aratat si eu brusc interesata de fotbal, brusc interesata si de discutii sterile purtate la terasa. M-am lasat integrata sau purtata de val. Sunt solidara vara aceasta cu oamenii care lupta, cu cei care renunta la visul lor, cu cei care sunt emo, cu cei carora le place jazz-ul, cu toti. Ma integrez si astept in fiecare zi sa se intample ceva marunt care sa ne schimbe ziua tuturor. E caldura mare si-mi permit sa-mi limitez punctul de vedere la un rezultat al meciului de astazi. Cred ca vara e anotimpul care uniformizeaza oamenii.

luni, 28 aprilie 2008

sarbatorim sau nu?


Cu două săptămâni înainte de Paşte am fost întrebată cum îmi voi petrece sărbătorile şi atunci am constatat că, multi îşi modeleaza viata în funcţie de evenimentele religioase, ca şi cum, daca totul ar ieşi perfect de sărbători, existenţa lor s-ar schimba radical sau, dacăpetrecerea sărbătorilor ar fi un eşec, s-ar prăbuşi totul. E perfect normal să vrei sa-ti petreci sarbatorile într-un mod cat mai placut, dar să faci o tragedie că anul acesta ai rămas în casă de Paşte, în loc să pleci la munte, e penibil. Să judeci oamenii în funcţie de felul în care au ales să-şi petreacă aceste câteva zile libere, e irelevant. Am observat că sărbătorile sunt motiv de depresie pentru persoanele singure, de parca atunci ar fi momentul să se gândească la starea lor emoţională, iar în restul timpului nu ar avea nevoie de cineva alături. De ce romanii fac curaţenie generală înainte de sărbători şi nu fac asta fără un motiv precis, de dragul igienei? De ce îşi cumpără haine înainte de Paste şi nu îmbracă un costum mai vechi dar frumos? De ce după ce sarbatorile trec, nu se mai distrează? Şirul întrebărilor ar putea continua. Concluzia mea este că românii folosesc sărbătorile religioase drept prilej de a-şi etala în faţa societăţii ce au mai bun, în urma unor eforturi pe care, în condiţii normale nu le-ar face. Gestul de a fi mai bun de sarbatori si de a fi speciali in acele zile este de lăudat, însă ar trebui făcut în mod regulat, fără a aştepta un eveniment deosebit.

marți, 22 aprilie 2008

dezamagirea sau negarea?


Dezamagirea sau negarea? Intrebarea e destul de simpla, nu ai decat cele doua optiuni, de cele mai multe ori cand ti se intampla o nedreptate. Oamenii aleg suferinta de tipul picaturii, pe termen lung, prefera sa fie falsi luni sau ani intregi, decat sa treaca prin suferinta glont, care pune capat situatiei. Pentru ca singuratatea e considerata un handicap, majoritatea prefera sa mimeze in fiecare zi, sa-si asculte partenerul vorbind despre job, sa mearga la mese in familie etc.Cred ca, pana la urma, toti mimam cate ceva, important e sa nu mimam viata noastra intreaga. In ceea ce priveste nedreptatea care ni s-a intamplat, lucrurile stau foarte simplu: nu esti obligat sa o accepti in continuare. Poti accepta faptul ca ti s-a intamplat si sa pui capat, sau poti nega, spunand ca nu ti se poate intampla asa ceva tocmai tie. Negarea inseamna de fapt acceptarea unei situatii nefavorabile. O anumita categorie de oameni face nota discordanta, nici nu accepta dezamagirea prin care trece, nici nu o neaga, ci incearca sa faca ceva in privinta asta. Ei, de obicei, fac totul pe dos, ei sunt revoltatii. Sa luma exemplul unui barbat inselat de iubita lui, nu poate accepta situatia asa cum e, nu o poate nici nega, asa ca face ceva in privinta asta, insa nu ceea ce ar fi logic. In loc sa-si paraseasca iubita, intr-un mod civilizat sau sa o ierte, el se razbuna pe cel cu care a fost tradat. Evenimentele capata proportii uriase pentru cei care vor sa schimbe ceva, insa nu stiu ce anume si se razbuna pe toti din jurul lor, fara sa faca nimic constructiv. Cineva mi-a omorat pisica, nu stiu cine, dar trebuie sa moara toti baietii de cartier! Prietena mea, mulatra, mi-a tras teapa azi, sa dispara toti negrii de pe fata pamantului, cu toate ca nu sunt rasista! Lista poate continua...Se poate ajunge la persoane imaginare, la religie, condamnam toti sfintii pentru ca nu ne-au ursit bine. E atat de greu sa recunosti ca ai fost dezamagit. La un moment dat cred ca suntem toti niste luptatori in slujba prostiei.